Conversație vie paginile 51-62

Textul emisiunii ”Conștientul și Personalitatea. De la inevitabil mort la veșnic viu” sub redacția Anastasiei Novîh. ( Notă, abrevieri în text: prezentatoarea Tatiana – T, Igor Mihailovici Danilov – IM; Jana- J; Volodea – V; Andrei – A).

03:01:30 – 03:44:20

_______

T: Adică atunci când omul devine participant al acestor jocuri iluzorii ale conștientului, atunci în el însăși vor fi prezente și îndoielile, și fricile...

IM: Îndoielile, fricile – acestea toate întotdeauna vin de la conștient. Or, conștientul nu percepe spiritualul. De ce îl atrage magia? Este ceea ce depășește limitele de percepere ale conștientului: „iată aici s-a manifestat, iată așa s-a întâmplat etc. Adevărata magie se manifestă cu totul altfel și pentru conștient ea este practic inobservabilă. Și conștientul o percepe ca pe niște procese firești. Iată aceasta este magia adevărată. Dar și acesteia nu merită să-i acorzi atenție. Iar fricile și îndoielile  - toate acestea sunt de la minte, de la conștient, acesta trebuie să aibă dubii. Tu, însă, nu trăi prin conștient, ci trăiește cu spiritualul și atât. Când omul începe a trăi prin spiritual, atunci dispar practic toate fricile care există în lumea materială. De ce? Pentru că înțelegi destul de bine că aceasta este o iluzie.

Doar tu nu te îngrijorezi... să zicem, dimineața te-ai sculat, dacă ai visat un vis... Iată, persoana a avut un vis. Ea se trezește dimineața și retrăiește acest vis până când se distrage. S-a distras – visul și-a pierdut valoarea. La fel și viața de aici, toată această existență este doar o iluzie temporară care  trece foarte repede. Despre aceasta se poate mult de vorbit, dar, cu adevărat, faptul este înțeles doar atunci când începi a trăi.

T: Sistemul foarte activ face publicitate în mediul uman acestei atractivități a magiei, desigur, reieșind din propriile interese. Însă, mulți oameni, aflându-se sub influența propriului conștient, au o atitudine foarte frivolă față de acest fapt.

J: Pur și simplu, ei nu înțeleg cât de distructivă e magia, consecințele severe ale acesteia asupra lor. Deoarece aceasta este calea directă spre subpersonalitate. Este o  alimentare a sistemului…Oamenii nu înțeleg că chiar însăși tentația de a  poseda sau a  dori  magie este, efectiv, o cale directă în iad...

IM: Ați menționat corect că chiar dorința de a poseda abilități magice – aceasta deja este departe de spiritual. De ce? Deoarece, dorința de a poseda abilități magice deja este o dorință ascunsă de a deține putere. Iar spre putere mereu tinde numai conștientul. Bine, să spunem astfel, sistemul prin intermediul conștientului. Și el aranjează totul pentru ca să dețină putere asupra oamenilor, adică asupra conștientului lor. Și face tot posibilul pentru a acapara tot mai mult și mai mult această putere, de aceea el râvnește...

Sistemul întotdeauna râvnește, în special, spre tainele spirituale. Pentru ce? Pentru ca, cel puțin, să-și prelungească existența. Aceasta nu e pentru a căpăta viață veșnică, deși el tinde spre aceasta și o râvnește pentru că conștientizează efemeritatea timpului. Dat fiind că sistemul este foarte inteligent, el se percepe pe sine ca ”Eu”, de aceea și se opune lui Dumnezeu. Însă, observați, mulți întreabă: „De ce sistemul... doar acesta înțelege, ca ființă conștientă, că este muritor, dar de ce continuă să se impună și să se opună lui Dumnezeu, în loc să tindă spre reconciliere cu Dumnezeu sau ceva de felul dat și își va păstra viața?” Păi, în primul rând, acesta este un antipod, sistemul niciodată nu poate accepta reconcilierea, deoarece este creat pentru aceasta. Asta în primul rând. Iar în al doilea, cum procedează oamenii? Or, persoana căpătând măcar cât de puțin măcar o anumită abilitate sau cât de puțină putere, continuă să se poziționeze și să povestească... să se preamărească față de ceilalți.

Noi cunoaștem mulți oameni în mișcare, care, să spunem așa, nici antrenamentul autogen nu-l pot face, însă ei aleargă și spun altor oameni că ei deja sunt „Bodhisattva” și altele de genul acesta. De ce? Pentru că pentru ei este important ca să se creadă astfel despre ei, să fie considerați anume așa. La fel, și sistemul procedează, absolut identic. Conștientul impune Personalității percepția despre sine drept Dumnezeu. Și el creează, el arată, vindecă de boli, poate încălca chiar toate legile de el însuși create, poate manifesta diferite fenomene metafizice. Însă pentru ce? Pentru a părea în ochii, chiar și unei asemenea creaturi neînsemnate precum omul, în comparație cu sistemul, a părea Dumnezeu. Or, oamenii exact așa și procedează. Iată aici și avem repetarea fractală a ceea ce e mic de la ceea ce e mare.  

T: Este interesant cât de șablonard acționează conștientul. Iată acum Dvs., Igor Mihailovici, ați menționat despre oamenii care se preamăresc față de alții, însă totodată nu lucrează asupra lor... Și conștientul în gânduri imediat îți concentrează atenția, o concretizează asupra anumitor oameni pe care îi cunoști în orașul tău, în țara ta. Însă despre acești oameni nu știu alții, de exemplu, oamenii care trăiesc în alte țări. Și iată așa conștientul desenează pentru fiecare o iluzie personală din propria mândrie și o anumită opoziție locală, plăsmuită, apropo, tot de conștient său. Cu alte cuvinte, pentru cineva acesta este Petru, pentru altcineva – Vang, iar pentru al treilea va fi, de exemplu, John. Conștientul impune fiecăruia deja propriul răspuns gata pregătit de la mândrie, aceasta este ceea despre ce a vorbit Janna.

Însă, dacă ieși din starea de îngustime a conștientului, atunci vezi deja situația la scară globală în care nu este loc pentru mândria ta. Și situația rezidă în faptul că tu înțelegi cum sistemul în genere acționează șablonard timp de veacuri. Iată în asemenea mod, prin dorințele oamenilor născute din mândrie, prin pofta de putere, conștientul se infiltrează în Învățăturile aduse, în ceea ce este un tot întreg de la Lumea Spirituală. Și sistemul divizează toate acestea, divizează întregul în mulțimi și le transformă în curente pe care le ține sub control, religii cu autoritățile lor, cu virgulele lor și cu aceeași sete de putere. Iată, așa cum ați spus, totul se repetă fractal.

 Cu alte cuvinte, ce importanță are ce fel de oameni fac aceasta?! În momentul respectiv ei, pur și simplu, slujesc capriciilor propriului conștient, ceea ce înseamnă că îndeplinesc voia sistemului. Însă unde ești tu în acest moment? Astăzi sistemul are anumiți călăuzitori, mâine – alții, acei, care cu adevărat râvnesc puterea și se numesc pe sine, spre exemplu, sfinți (în orice caz, ei doresc foarte mult ca oamenii să-i considere astfel). Însă, la scară globală, esența nu este în anumiți oameni, ci în sistem, în modul cum el acționează.

Și, știind aceasta, tu deja înțelegi și atragi atenție propriului conștient, propriilor reacții. Tu ești în extern? În conflict? În separare? Conștientul îți desenează un alt dușman? Sau tu simți Adevărul, vezi global manifestările sistemului și nu cedezi provocărilor acestuia? Iată acum te întrebi cui slujești în acest moment? Unde îți este atenția în acest moment? Simți tu oare Lumea Spirituală în tine? Ce cultivi acum în tine însuți?

                                     

J: Adică, ce se cultivă în tine în momentul când în tine domină conștientul? Anume că se cultivă mândria, grandomania, setea de putere. Și rezultă că tu, pur și simplu, investești puterea atenției în aceste jocuri ale conștientului.

T: Și, apropo, pe fiecare îl face să devină obsedat de jocul lui. Pe cineva - de fanatismul anumitei religii, pe altul - de magie, pe cel de-al treilea (care neagă atât religia, cât și magia) îl obsedează, de exemplu, cu știința etc.

IM: Satan este viclean: nu-L vrei pe Dumnezeu, nu vrei magie – bine, poftim știință. Oare aceasta nu e o distragere? Important e ca tu să investești toată atenția în ceea ce e material și efemer. Și atâta timp cât ești exploatat – satan este viu. Când el te educă să fii egoist, să ai simțul mândriei și al superiorității, atunci cu cât mai multă mândrie e în tine, cu atât mai mult ești sclav. Orice ai face, așa este. Cu cât mai mult te preamărești în propriile gânduri și te consideri mai presus ca toți, cu atât mai jos ca toți devii; pentru că, într-adevăr, devii sclav manipulat și condus de satan. Când îl hulești pe cineva – ești sclav. Bine, aceasta este ceva firesc.

T: Da. Și iată conștientele umane se hulesc constant unele pe altele pentru anumite alegeri externe, pentru o oarecare separare externă. Și oamenii irosesc atâta energie și nervi, certându-se, demonstrează ceva cuiva jumătate de viață. Drept rezultat, acest timp trece și ceva se schimbă în extern: același corp îmbătrânește, posibilitățile sunt pierdute. Oamenii simt în acest moment că, de fapt, iarăși este decepție, iarăși e dezamăgire. Și, drept urmare, în interior e pustiu și oamenii sunt nefericiți.

IM: Absolut corect. 

J: Însă în realitate totul este simplu – nu sluji sistemului.

IM: De fapt, conștientul omului, oricum l-am preamări, el este foarte primitiv. Dacă e să-l comparăm cu tehnologiile moderne, este ca primul Pentium. Pur și simplu el dispune de o auto-asociere cu o anumită libertate sau o auto-identificare a „EU - lui”. I s-a oferit puțină libertate și dreptul la alegere și gata, îndată începe a deveni agresiv. Însă acesta este, totuși, un drept la alegere imaginar. În realitate, conștientul nu alege nimic, toate acestea sunt programe șablonarde.  Personalitatea alege din acele programe care îi sunt infiltrate de către conștient. Însă acesta îi infiltrează Personalității, iarăși, șablonard, conform listei, putem spune. Într-atât de banal și de simplu este totul, nimic nou.

T: Într-adevăr, din veac în veac una și aceeași. Aceleași gânduri în conștientul persoanei, care o ispitesc, care o manipulează. Și sunt atât de multe exemple în literatură, în special în literatura religioasă, când unele și aceleași fenomene, pur și simplu, erau numite cu diferite noțiuni. În același zoroastrism ele se numeau „devași”, în islam aceleași fenomene se numeau „spiriduși”, iar în același creștinism - „demoni” sau „demoni ai pasiunii, mândriei, dorinței”.

IM: „Demoni” - pur și simplu așa îi numeau înainte. Acum putem comunica  într-o altă limbă – cea a IT - a tehnologiilor. Le putem numi - programe. De ce? Iarăși, conștientul este o structură de câmp. Aceasta este mai aproape de înțelegere, omului contemporan îi este mai ușor.

Aceasta este o structură de câmp, sunt programe prescrise, care ajungând în conștientul nostru se despachetează (se deschid), ca în computer, și încep a funcționa. Iată, noi le-am privit, să spunem așa, am concentrat atenția sau am investit puterea atenției noastre. Am realizat o acțiune, am activat această programă și ea începe a funcționa, doar atât... Însă, imaginează-ți cum ar fi fost posibil anterior să le explici aceasta oamenilor: „devașii” - niște ființe invizibile care vin și te ispitesc. Ei, bine, acestea, iarăși, sunt doar cuvinte. Va trece timpul și aceasta va fi numit altfel. Sensul e că nimic nu se schimbă, esența rămâne următoarea: nu tu ești acel care conduce acest proces, tu ești cel condus. Și nu e nicio diferență: cu ajutorul unei anumite programe virusate sau cu ajutorul unui „devaș” care te ispitește. Important este că te lași ispitit. Și dacă ești ispitit, înseamnă că ești sclav.

J: Însă, având cunoștințe, este posibil de trăit altfel.

IM: Trebuie de trăit altfel. În general, pentru a Trăi, trebuie de acționat altfel. Conștientul trebuie să se supună. De la aceasta nimic nu se schimbă. Vezi, iarăși am revenit la faptul că mulți oameni nu înțeleg: „Cum așa eu voi controla conștientul? Cum oare voi putea conduce automobilul? Eu ce, trebuie să nu mai gândesc?” Păi, nu, și automobilul este condus și tot așa mai departe. Pur și simplu, viața devine mai frumoasă și mai interesantă, deoarece viața începe acolo, în Lumea Spirituală, aflându-te încă în corp, iar conștientul devine ușor de condus și controlat.

Este aidoma unui computer. Să zicem: tu ai devenit mai deștept, iar computerul tău este vechi. Programele de protecție sunt învechite. Și, oricum, în el se strecoară diferiți viruși, diferite programe pe care nu tu le vrei. Acesta doar este computer, doar nu este obligatoriu să imprimi (să activezi) ceea ce îți arată, corect? Spre exemplu, a apărut o imagine care te tentează. Doar știi foarte bine: o vei imprima - și computerul se va bloca pentru mult timp. Păi, de ce s-o deschizi? Ai închis-o, ai pus-o deoparte și lucrezi mai departe. Totul este ușor și simplu.

T: Un alt moment interesant: rezultă că Personalitatea are această libertate de alegere asupra căreia sistemul nu poate influența. Însă, în ultimul timp, unde se observă acțiunea sistemului? În faptul că, el doar îi propune persoanei să creadă că nu are această libertate de alegere.

J: Da, și noi recent am relatat un exemplu evident despre experimentele științifice și concluziile privind faptul că decizia conștientul o ia cu mult mai înainte ca persoana să o enunțe... Și această declarație a oamenilor de știință actualmente este promovată activ în mass-media. Păi, și ce fel de concluzii va trage conștientul omului de rând? Ce gânduri îi vor apărea, în general, când i se va prezenta o asemenea informație unilaterală din partea sistemului, când nu este explicată esența?

T: A apărut gândul…

IM: Că ești sclav și nu ai nici o ieșire din situație. Însă, în realitate, haideți să observăm când a început acest proces? Relativ recent se afirma că Lumea Spirituală nu există și că este doar o relicvă a trecutului, doar un rudiment al conștientului de la iluziile anterioare.

T: Sistemul, într-adevăr, a început oarecum intensiv să depărteze oamenii de înțelegerea Lumii Spirituale... Dar despre ce vestea el în conștientul oamenilor în ultimele secole? Rezultă că oamenii disputau în limitele  viziunii asupra lumii care este a sistemului Rațiunii Animalice: „Materia este primară, iar conștientul este secundar sau invers?”

IM: Materia mereu tinde să domine și să-și impună întâietatea, în special, asupra Lumii Spirituale. Ea propune, sau mai exact, infiltrează în conștientul oamenilor faptul că materia formează totul în această lume și că toată lumea constă exclusiv din materie.

J: Da, și se poate spune că anume cu aceasta începe orice manual de filozofie în oricare instituție de învățământ, precum că „materia formează unitatea lumii”... cu toată această filosofie grandilocventă din partea conștientului: materialismul, idealismul etc. Însă, finalizând cursul de instruire, oamenii, de obicei, așa și nu înțeleg toată această filozofie deoarece ea vine de la minte. Ea doar încearcă să abordeze tangențial problemele spirituale. Însă, de ce se întâmplă așa? Deoarece are loc un joc obișnuit al sistemului. De la conștient se complică de nenumărate ori ceea ce este simplu, se exagerează valoarea pe loc gol și oamenii se ciocnesc cu dificultăți de percepție. Fiindcă acei care au scris sub dictarea conștientului această filosofie, pur și simplu, nu înțeleg esența spiritualului. Din această cauză apar raționamente infinite „despre ce este important” în loc de practică, și anume de aceea se complică ceea ce este  simplu. Însă aceasta nu e pentru că oamenii sunt răi. Pur și simplu, sistemul încearcă astfel să infiltreze în percepția persoanei faptul că materia, chipurile, ar fi primară. În loc ca persoana să se dezvolte spiritual, ea, doar reflectează la nesfârșit despre aceasta iată cu aceste categorii elevate.

T: Rezultă un astfel de joc din partea sistemului: „În ce mă vei crede? În materialismul dialectic sau în idealism?” Pentru generațiile ulterioare, el va mai născoci încă ceva.

IM: Păi, cum altfel... aceasta îi este funcția, să inventeze ceva nou…

T: Însă, în toate acestea sistemul se va compara pe sine cu Lumea Spirituală. Doar că modul său de operare este foarte șablonard și recognoscibil. Spre exemplu ca aici: și într-un caz și în altul sistemul se promova pe sine însuși doar atribuindu-și calitățile Lumii Spirituale. Este ceea despre ce spuneați Dvs. că sistemul întotdeauna tinde să devină Dumnezeu pentru om.

Și iată un exemplu simplu: când calitățile lumii Spirituale, precum că Ea este eternă și infinită, în materialism sistemul tot același lucru îl impune despre sine, iată tot același lucru el afirmă despre materie care, în realitate, este muritoare și finită. Și iată sistemul afirmă că, chipurile, în lume „nu există nimic, exceptând stările diferite ale materiei” și că „anume materia formează unitatea întregului tablou al lumii”.

Însă, în realitate, din timpuri imemoriale oamenii știau că Dumnezeu este unul și că sursa a toate este Lumea Spirituală.

J: Da, sistemul prin aceasta se promovează ca și cum, el devorează atenția prin faptul că distorsionează informația venită de la Sursa Spirituală, adică, el e ca un zeflemist. Însă toate aceste întortocheli care vin din partea sistemului se resimt foarte bine. Și ele sunt simțite ca un vid, deoarece când, cu adevărat ai experiență în dezvoltarea spirituală, iată atunci tu la sigur simți, știi unde este adevărul ce vine din partea spiritualului, și unde, pur și simplu, e ceva gol din partea sistemului.

 T: Da. Sau iată un așa exemplu: acela care trăiește cu Lumea Spirituală, el înțelege că etapa inițială în cunoașterea Lumii Spirituale este percepția prin simțire, este percepția prin simțirile profunde. Sistemul foarte primitiv transpune aceasta asupra sa, el leagă acest lucru mai mult de senzațiile corporale. Cică, „după percepția prin simțire vei avea o anumită etapă mai înaltă”...de la sistem - „un oarecare nivel de gândire abstract-logică” în loc de percepția prin simțirile profunde pe care conștientul efectiv nu o înțelege. 

Și iată, la fel se întâmplă dacă e să te uiți la percepția lumii din punct de vedere al sistemului, însă deja prin prisma idealismului unde se accentuează anume rolul activ al conștientului și se afirmă că conștientul construiește lumea, iată, se induce un fel de misticism al conștientului, de fapt, pur și simplu, magie.

IM: Sistemul întotdeauna are două extreme ca la scrânciob: sau logica de fier de la mândrie, sau frica panicardă și misticismul din necunoaștere. Este normal...

T: Da, și iată sistemul încearcă să traseze anumite paralele, comparându-se cu Duhul. Și iarăși, unde se pune accentul? Pe conștient, pe logică. De exemplu, afirmă că: „conștientul uman se dezvoltă pe calea înfrângerii învelișului trupesc ca o  autocunoaștere a duhului absolut”. Momentul-cheie e că acesta este conștientul uman, și nu Personalitatea ca Duh. Tot idealismul este construit, putem spune așa, pe noua versiune a raționamentelor pentru contemporani, însă în baza conștientului filosofilor antici greci, romani, anume a celor pe care Dvs. i-ați menționat la începutul emisiunii, cei care căutau magia, ci nu calea spirituală.

Pentru sistem întotdeauna spiritualul suprem este o magie, fiindcă el este limitat în această percepere. Iar calea spre cunoașterea spirituală, desigur, îi este închisă. Și iată, cum corect ați menționat, prin conștient, prin vorbăraia din cap, e imposibil să cunoști în mod practic Lumea Spirituală. Deoarece aceasta este posibil, desigur, doar prin profundă percepție simțuală.

J: Însă, când cunoști aceste chei spirituale, atunci începi deja să înțelegi în ce este ascuns șiretlicul din partea sistemului. Toată încurcătura și dificultatea este doar un semn al lucrului conștientului, sunt jocuri ale sistemului. Iar cunoștințe spirituale,cu adevărat practice, aici, pur și simplu, lipsesc.

IM: Deoarece calea spirituală este întotdeauna simplă, iar conștientul are doar vorbăraie complexă și goală...

J: …principiul de lucrul al sistemului, al conștientului.

T: Și iată deja revenind la știință, pur și simplu, devine clar de unde astfel de directive – de la sistem. Dacă mergi în știință, atunci trebuie neapărat să fii de acord, la nivelul viziunii conștientului tău, anume cu directiva politică a veacurilor trecute – cu materialismul – cu faptul că „conștientul este funcția creierului, reflecția lumii obiective”. Altfel, începând încă din secolul XIX, a fost așa și tot așa e și până în prezent că nimeni nu te primește în știință cu o altă viziune. De ce, în genere, a apărut o asemenea directivă politică?

IM: Mai întâi de toate, o asemenea directivă politică a apărut din motivul că în secolul al XIX-lea oamenii s-au apropiat foarte mult de așa noțiune precum ”eterul”. Eterul în sine furniza energie liberă, infinită care ar fi putut absolut gratis să-i asigure pe oameni cu  necesarul de energie. Însă aceasta nicicum nu era în interesul celor puternici din această lume. Pentru că din ce ar putea agonisi și cum să țină oamenii? Acesta este un aspect. Și celălalt rezidă în aceea că însăși dovada existenței a ceva nematerial care creează materia, care dă energie – este ceva foarte aproape de Lumea Spirituală. Iată așa o paralelă. Aceasta și a trezit tensiunea și frica la puternicii acestei lumi, de aceea ei au și interzis în general această temă.

Bineînțeles că elita mondială, desigur, rapid a sistat totul și a stabilit directive politice sistemice care au condus civilizația în asemenea labirinturi ale materialismului că și până acum este dificil de ieșit. Și, desigur, drept rezultat, aceasta s-a răsfrânt și asupra științei, și asupra bunăstării oamenilor, și asupra dezvoltării spirituale, păi, și asupra altor factori.

Aici, pe de o parte, cineva ar putea întreba: dar cum așa evenimente pot influența dezvoltarea spirituală? S-ar părea că ce are aici de-a face energia pe gratis și dezvoltarea spirituală? Doar, în realitate, persoanei nu-i împiedică nimic ca să se dezvolte spiritual. Însă, iarăși, de ce ne ciocnim? Ne ciocnim de conștient. Și, iată, imaginați-vă un exemplu simplu când știința se dezvoltă până la așa un nivel în domeniul fizicii, încât demonstrează că există Ceva transcendental, care creează această lume, care furnizează această energie lumii. Și se dovedește că structura universului nostru deloc nu este așa  cum ne-au învățat la școală sau la universități. Este mult mai complicată și în spatele ei se află ceea ce oamenii numesc Lumea Spirituală. Și conștientul nu poate contrazice acest fapt deoarece acesta este adevărul. Oare s-ar fi răsfrânt aceasta asupra dezvoltării spirituale? Desigur, s-ar fi răsfrânt în mod drastic.

Aceasta i-ar fi apropiat pe toți oameni de înțelegerea faptului că există Lumea Spirituală, Lumea lui Dumnezeu. Și dacă e așa, înseamnă că aceasta deja exclude orice scepticism în conștient, deoarece existența Lumii Spirituale ar fi fost demonstrată de știință. Bineînțeles, oamenii ar fi început să trăiască conform legilor spirituale, conform altor legi, ei ar fi căpătat libertate spirituală. Și deja indiferent cine și ce le-ar fi spus, păi, cum să conduci o astfel de societate care aspiră la Lumea Spirituală? Oare pe astfel de oameni îi poți incita la o competiție pentru îmbogățire, acaparare, sau ceva de acest fel? Nu, nu poți. Dar să le trezești unor oameni ura față de alții, să le insufli gânduri despre superioritate personală asupra altora, când în fața Domnului toți sunt egali? Aceasta ar fi fost cu neputință. Bineînțeles, că faptul a trezit numeroase întrebări și frici la așa-numita elită. De aceea, noi și până astăzi ne folosim de hidrocarburi... De aceea, la momentul actual, cei care se numesc „savanți”, se tem măcar să crâcnească la acest subiect, pretind că aceasta nu există. Iată așa este sistemul.

T: Cu alte cuvinte, iarăși vin afirmații și directive de la sistem... Pur și simplu, acum nu e de mirare faptul că în mediul științific, savanții atei, care deja multe au văzut în viață, sunt excesiv de insistenți în a-și expune viziunile lor materialiste. Întrebarea constă doar în faptul: ale lor sunt oare opiniile? Cu atâta zel susțin pozițiile aceluiași materialism, apără conștientul: precum că conștientul a existat, că iată, s-a format în contextul dezvoltării evoluționiste, și că totul este material și totul are loc în creier etc. Iar alții, care sunt mai tineri, pur și simplu, îi citează fără înțelegerea adevăratului motiv al apariției unei atare, să spunem astfel, în ghilimele, „viziuni științifice”. Deoarece sistemul acționează în sensul prevenirii în conștientul oamenilor, și, cu părere de rău, până ce nu-și pierde pozițiile sale.

IM. Este absolut corect. Hai să privim adevărul în ochi... Au început a se răspândi câte puțin Cunoștințele. Și foarte mulți oameni au început a vorbi despre altceva. Și iată, cum se spune, printr-o simplă mișcare a baghetei magice, într-o bună zi, în mințile oamenilor, ce studiază neurofiziologia, psihologia etc., au început să apară gânduri de felul: „Dar cum oare lucrează conștientul nostru? De ce are loc aceasta?” Și iată, observă, la satan întotdeauna totul e în contrabalansare. Au venit Cunoștințele – a venit o justificare. Însă justificare a venit în altceva.

T: Se primește așa o justificare din partea sistemului cu substituirile lui ca răspuns la valul spiritual și la Cunoștințele care au venit în această lume.

IM: Da. Adică persona care va începe acum să folosească ceea despre ce am vorbit (procesul de observare după sine), va vedea că gândurile vin. Însă, cei ce aleargă înaintea noastră, aceeași „devași” sau programe care lucrează,  i-au explicat deja persoanei că: „Nu este ieșire din situație. Da, gândurile vin mai devreme decât tu te-ai gândit. Da, tu nu le poți controla”. Unii savanți s-au ciocnit de acest fenomen, au început să-l cerceteze și ei spun: „Nu, mai departe nu vom merge, deoarece aceasta miroase a metafizică și, în general, a ceva ce este în afara limitelor. Așa ceva nu poate fi”. Și ei chiar renunță să studieze în continuare faptul dat. Însă, cu toate acestea, confirmă că: „Da, așa fenomen există, prin urmare, rezultă că omul este controlabil. Însă tu nu poți schimba nimic, pentru că se dovedește că nu deții voință, tu îndeplinești voința cuiva care vine din afară.”

T: Putem spune că pe savanți, pur și simplu, îi ia frică de a studia mai departe, frica de a-și pierde conștientul. De parcă este o neînțelegere a faptului că omul oricum nu se va desparți de conștient până la sfârșitul vieții sale. Întrebarea constă doar în faptul: conștientul te controlează sau tu, ca Personalitate, devii liber de puterea conștientului.

J: Da, prin urmare,  conștientul, pur și simplu, tăinuiește faptul că libertatea Personalității  este Viața în Duh. Deoarece anume Viața în Duh este neclară pentru conștient, iar pentru Personalitatea care se dezvoltă spiritual aceasta este ceva firesc – Viața în Duh.

IM: Desigur. Și iarăși, vezi cât de interesant și simetric lucrează toată asta, chiar fuge nițel înainte. Or, numai au fost aduse Cunoștințele, numai a început totul să se dezvolte și îndată au apărut lucrări în această direcție. Dar de ce până acum nu au fost? De ce până acum nu s-a vorbit despre aceasta? Deși, în religiile trecutului, despre toate astea a fost  spus. Și prorocii au vorbit despre asta. E interesant...

T: Da, însă i-au auzit oare oamenii? Chiar mai exact cine în ei a auzit și a reacționat?

Or, conștientul, el în totalitate e constituit pe mândrie, la el totul este aparte, foarte fragmentat, ireconciliabil.

J: Da. Și, din păcate, iată cum conștientul robilor sistemului fragmentează Cunoștințele, Cunoștințele Spirituale aduse și le interpretează în felul său, cum conștientul oamenilor începe a modifica aceste Cunoștințe?! Aceasta doar o putem observa actualmente, aceasta are loc efectiv sub ochii noștri. Și cu ce pârghie sistemul conduce în mințile oamenilor? Cu mândria. Iar robii sistemului nu observă faptul, fiindcă vălul mândriei și al importanței proprii le acoperă ochii.

 T: Da. Și iată acum este înțelegerea faptului de ce sistemul... de ce conștientul, când sunt aduse Cunoștințele spirituale, pur și simplu, începe a-și strânge șuruburile atât în religie, cât și în știință. Rezultă că pentru ca mai apoi, pe baza la aceasta, să-i confrunte pe oameni între ei. Și iată un exemplu foarte bun în acest context, să luăm așa știință ca primatologia - adică știința ce studiază maimuțele. Căci dacă e să citim istoria formării acestei științe, toate dificultățile cu care s-a ciocnit, apropo, dificultăți, în mare parte, legate anume de percepția psihologică de către societate a rezultatelor cercetării și studierii biologiei maimuțelor, biologiei omului și compararea acestor date, atunci devine clar de ce s-a întâmplat astfel, de ce oamenii atât de mult se temeau de orice identificare a lor cu primatele  și stopau dezvoltarea acestei științe. Desigur, un rol important l-a avut aici anume aspectul religios. Și până acum există contradicții referitor la acest fapt.

Și toate acestea se întâmplă, deoarece, cu părere de rău, în societate sunt deja pierdute cheile cunoștințelor spirituale și are loc neînțelegerea de sine a oamenilor, neînțelegerea propriei naturi duale. Iată pe baza exemplului primatologiei putem clar înțelege cum sistemul din nimic a creat o problemă enormă cu ajutorul interpretării de la conștient și a ciocnit oamenii care studiau această știință și oamenii care studiau religia, pur și simplu, cap în cap.

IM: Foarte adevărat. Despre aceasta puțini care știu, fiindcă puțini sunt cei care se interesează de acest lucru. Însă, în realitate, dezvoltarea aceluiași copil și a maimuțicăi, până la o anumită perioadă, este absolut identică. Sunt lucrări interesante la acest subiect.

T: Da. Este într-adevăr așa. Și acest fapt a fost înregistrat de către savanți, deși cauza rămâne necunoscută, bine, cel puțin până la lansarea acestei emisiuni. Însă aici oamenii din diferite organizații religioase au început să se revolte împotriva savanților: „Stați puțin, cum așa?! Cum rămâne cu credința? Doar este spus în Biblie că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea sa.” Dar ce pot răspunde savanții, dacă ei, la fel, sunt doar oameni simpli care studiază materia prin conștient? Ei pot opera doar cu fapte și ipoteze... Și, în plus, savanții au descoperit că cimpanzeul are abilitate anume de comunicare verbală. Și aceasta, la fel, a trezit un val de critici ale acestor experimente, drept consecință, să spunem astfel, încă a unei „traume religioase”. Pe scurt, coasa s-a izbit de piatră.*

* Este conflictul viziunilor, intereselor, caracterelor a două individualități, unde nici una, nici alta nu vor să cedeze reciproc.

Și a început agresiunea reciprocă, deoarece în mințile oamenilor domină conștientul. Conștientul într-atât i-a buimăcit  și i-a înrăit pe oameni unii împotriva altora, i-a prins prin mândrie, prin frică, prin necunoaștere... și chiar prin terminologie.

 Aici este relevant chiar și cuvântul „primates”, care în traducere din latină înseamnă „primar”, „primul”, prin care savanții au numit în biologie grupul de animale cu cel mai înalt nivel de organizare. Se dovedește că acest termen a fost folosit în ierarhia bisericească. Și nu întâmplător în anul 2006, unul din titlurile vechi și pompoase ale Papei de la Roma cu titlul generic de „Patriarhul Vestului”, a fost îndepărtat oficial din titulatura papei. În descifrarea acestei titulaturi este un rând întreg de denumiri, printre care și titlul „Primatus Italiae”. Și iată acest titlu indică faptul că episcopul Romei este „primul între egali” în rândul episcopilor italieni.

Conștientul, pur și simplu, se amuză pe seama oamenilor. El îngustează percepția oamenilor până la punctul de conflict. Iată, dacă e să privim în general, ce se întâmplă în lume: aici titulaturile sunt eliminate, peste ocean – ei dispută, organizează „procese maimuțărești”  ca opoziție ipotezelor, adică născocirilor conștientului. Iar în India, în general, au creat cultul lui Hanuman – zeul maimuțelor, zeul puterii fizice și al magiei, și îl venerează ca pe un îndrumător în științe. Mai mult ca atât, acesta este cel mai popular zeu în hinduism și au o mulțime de temple dedicate lui, altare cu chipul său.

IM: Iată, vedeți cum lucrează conștientul.

J: Da, conștientul creează nenorocire. Or, el nu înțelege spiritualul și tot timpul distorsionează esența acestuia.

T: Întocmai. Oamenilor, pur și simplu, le lipsește înțelegerea și reconcilierea. Iată dacă ei toți ar cunoaște răspunsul la întrebarea: ce înseamnă, realmente, că Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea sa, ce este  natura duală a omului, cum conștientul înșeală și de ce maimuța trăiește în fiecare din noi... Iată, dacă ei ar ști răspunsurile la aceste întrebări, atunci nici nu ar exista întrebări nici către religie, nici către știința care doar studiază materia și nimic mai mult.

Cât despre primatologie, atunci într-adevăr,  nu te poți contra cu faptele din biologia lumii animale.  Ele chiar, dimpotrivă, deschid ochii asupra faptului cum lucrează conștientul, cum sistemul acționează în mod standard. Și iată, în principiu, cum Dvs. Igor Mihailovici, ne-ați spus mai înainte că: prin exemple din zoologie, din aceleași discipline ale acesteia ca primatologia, etologia, studiind observațiile asupra comportamentului animalelor, inclusiv al oamenilor, pot fi înțelese aceste scheme, aceste tipare primitive ale sistemului, modul în care acesta acționează.

Și, sincer vorbind, când pentru prima dată m-am ciocnit personal cu studierea acestui subiect, pentru mine a fost ca un duș rece peste cap, deoarece rezultă că omul crede că el este corp, că el este gânduri, că el e emoții. El se mândrește cu aceasta. Însă, ciocnindu-te de primatologie, înțelegi că în tine consideră așa anume natura de maimuță.

_____________

VIDEO №9

În videou sunt prezentate selecții de materiale științifice interesante din domeniul primatologiei, care indică asupra înrudirii biologice a maimuței și omului, o asemănare uluitoare: începând cu moleculele ADN și până la comportament.

Caracteristica generală a primatelor, intelectul, similitudinile biologice și fiziologice, capacitatea de învățare a limbajului gesturilor. O selecție unică a similitudinilor comportamentul maimuței și a omului: mândria, agresivitatea, iritarea, frica, depresia, acumularea bunurilor, lăcomia, minciuna, acțiuni secrete, „relațiile economice”. Experimentul cu maimuțele și banii, experimentul privind simțul dreptății, experimentul „Aici așa stau lucrurile”. Mențiunile istorice din diferite epoci despre faptul că corpul omului a provenit de la animal. Desemnarea simbolului maimuței în diferite civilizații antice.

Prin ce, totuși, se deosebește omul de maimuță, dacă biologia lui, emoțiile și intelectul au așa o asemănare uimitoare?

IM: Până în a opta zi omul nu se deosebește cu nimic de animal. Conștient Primar, destul de dezvoltat, are și cimpanzeul. Analogia este foarte apropiată. Și copiii maimuțicăi și ai omului cam până la vârsta de trei ani, poate cinci ani, se dezvoltă practic similar. Însă, mai departe, omul începe vizibil să-și ia revanșă. De ce se întâmplă aceasta? Tocmai pentru că în a opta zi după naștere, omul asemeni unui vas, se umple cu Suflet omenesc, iar Sufletul, el creează Personalitatea.

 T: Sufletul și Personalitatea – acestea constituie anume partea spirituală a omului. Și de ce omul a devenit OM, și de ce a fost creat după chip și asemănare, pentru că în el era parte a Lumii Spirituale.

IM: Personalitatea – este anume ceea ce reprezintă Omul în realitate. Este acel cine ești tu.

_____________

T: Igor Mihailovici, oamenii scriu foarte multe scrisori anume referitor la faptul cum să țină sub control conștientul în timpul zilei?

IM: Iată când omul pune întrebarea: „Cum, în timpul zilei, să-mi controlez conștientul?” - această întrebare vine de la conștient. Cu alte cuvinte, el poate juca pentru tine... Iată artiștii de pe scenă vor începe să se pună unul pe altul în subordine, vor juca roluri și îți vor povesti că totul este bine.

Când persoana măcar puțin primește un anumit grad de libertate de conștient, atunci ea înțelege că Personalitatea nu are nevoie de putere asupra conștientului. Apare perceperea că aceasta este altceva. Acesta este computerul tău. Și  plecând nu îl vei lua cu tine, deoarece el este învechit, mare, și incomod. Nu ai nevoie de el.

T: Pentru Personalitate anume că este important să iasă de sub controlul acestuia, ci nu să dețină controlul asupra lui. Da?

IM: Absolut corect. Prima victorie – este să ieși de sub controlul lui și să distribui corect ceea ce numim atenție. Iar atenția, în cazul dat, funcționează ca zahărul pe arena de circ sau orice altă gustoșenie, când ursul merge pe bicicletă. De ce ursulețul merge pe bicicletă? Vrea să mănânce. La fel și conștientul, el începe a lucra în favoarea Personalității atunci când Personalitatea are nevoie, deoarece vrea să mănânce. Iar zahărul pentru conștient este atenția noastră.

T: Igor Mihailovici, încă așa o  întrebare...

IM: Și iată, încă un lucru interesant. Este clar că oricât ar filtra tehnicienii noștri de sunet înregistrarea ulterior, oricum mult bruiaj va rămâne. Ați observat, da? De câte ori am înregistrat emisiuni, imediat ce atingem tainele evidente ale sistemului, imediat natura se revoltă: totul e gălăgios, totul se distruge. Nu e suficient că au deconectat energia electrică, pe lângă asta mai sunt atâtea zgomote: începând cu câinii și celelalte. Cât e de interesant...

 T: E interesant faptul că conștientul într-adevăr, putem spune, se revoltă și nu permite să-l studiem...

IM: Aflându-ne în interiorul sistemului, este imposibil să studiezi sistemul. Trebuie de ieșit în afara limitelor lui, atunci vei putea să-l studiezi.

_____________

VIDEO TEXT

Libertatea Personalității este Viața în Duh.

_____________

 
  
Rating: 5 / 5 from 6




Recommended Book

AllatRa Book download