Conversație vie paginile 5-10

Textul emisiunii ”Conștientul și Personalitatea. De la inevitabil mort la veșnic viu” sub redacția Anastasiei Novîh. ( Notă, abrevieri în text: prezentatoarea Tatiana – T, Igor Mihailovici Danilov – IM; Jana- J; Volodea – V; Andrei – A).  

00:11:53 - 00:37:31

VIDEOUL nr. 3

IM: Nimic nu se schimbă… cel puțin în metodele prin care sistemul influențează asupra oamenilor prin intermediul conștientului acestora. Cu ce se confruntau Prorocii? Întâi de toate, cu neînțelegere din partea oamenilor, cu cererea de la ei a magiei și a diferitor minuni în această lume pentru confirmarea faptului că ei sunt Proroci. Necredința, nemulțumirea, derâderea, tot felul de insulte până la confruntare deschisă, constituie îndurările silite ale Prorocilor atât din partea deținătorilor de putere, cât și din partea oamenilor simpli. Or, conștientul nu-i separă în cei care dețin puterea și în cei care nu o au. El îi ajustează pe toți pe o singură undă a Rațiunii Animalice, și mai întâi de toate, pe unda consumeristă. Și când vine Prorocul, atunci acesta, ca atare, prezintă un pericol pentru sistem și, de aceea, sistemul începe, prin toate modalitățile să manifeste rezistență prin intermediul robilor săi. Iar robii nu sunt doar deținătorii de putere. Oameni buni sunt și printre deținătorii de putere. Însă, spre regret, și printre așa-numiții „oameni simpli” sunt foarte mulți robi ai sistemului.

În esență, toată acestea dezvăluie înfățișarea sistemului Rațiunii Animalice, modul în care acesta funcționează. În primul rând, sistemul Rațiunii Animalice nu știe și nu înțelege ce este Lumea Spirituală, de aceea și opune rezistență în toate modurile posibile. Iar Prorocii prezintă un pericol pentru puterea totală a sistemului asupra Personalității omului. Din această cauză el și acționează prin intermediul conștientului oamenilor, prin mândria impusă Personalității acestora astfel, făcându-i agresivi, generând în ei frică. Iar frica conduce la confruntare directă.

Iată, iarăși, frica… Ar fi interesant de menționat, de ce omul simte frică față de un Proroc sau față de o ființă Spirituală? Doar nu este supus pericolului. Sunt ființe pașnice și iubitoare. Întâlnind un Proroc sau un Iluminat sau o careva persoană spirituală, oamenii simt frică autentică, anxietate aflându-se alături de aceste ființe din cauza faptului că conștientul simte asta, deoarece prezintă pericol pentru sistem. Astfel, conștientul își intensifică influența asupra Personalității anume sub aspect negativ, adică, astfel se străduiește să-i mâne în grajd. Prin conștient, prin mândrie, agresivitate și frică, anume cu mâinile oamenilor înșiși, ca robi ai săi, acesta încearcă să se opună oricăror manifestări spirituale. Mai întâi de toate, să se opună la ceea ce oferă oamenilor adevărata libertate din cătușele sistemului.

T: Într-adevăr, citind istoria vieții Prorocilor, înțelegi că absolut nimic nu se schimbă în ceea ce privește opunerea sistemului la impulsurile spirituale în lumea materială.

IM: Corect. Să ne referim, spre exemplu, la Prorocul Mohamed. În activitatea sa, el s-a confruntat de multe ori cu astfel de manifestări pe care sistemul le activa prin mintea oamenilor ce-l înconjurau, uneori chiar cei mai apropiați oameni. Faptul era evident prin diverse manifestări agresive, nemulțumiri.  Un exemplu simplu: ce-au cerut de la el deținătorii de putere care guvernau în Mecca? Mai întâi de toate, ei au cerut dovezi directe a faptului că este Proroc, cum ar fi „mută muntele, întoarce râul înapoi”. Ca de obicei, adică arată aici, în tridimensionalitate voia lui Dumnezeu, iată „schimbă ceva sau fă ceva, dovedește-ne că tu ești Proroc”. Este ceva firesc faptul că oamenii le cer minuni Prorocilor…

T: ... deoarece conștientul e cel care domină asupra oamenilor și cere magie și minuni fără sfârșit pentru sine.

IM: Da, oricât nu le-ai arăta oamenilor minuni, ei oricum vor avea dubii. Ei vor pune la îndoială orice miracol pe care îl va arăta Prorocul. Cu adevărat este așa. Deoarece cererea de miracole vine, vorbind în limba islamului, de la Iblis, de la șaitan, adică de la diavol.

T: ... anume mândria, aroganța au fost cauza căderii lui Iblis.

IM: Da, în Coran, în sura a cincisprezecea se descrie un moment în care Allah cel Atotputernic i-a spus lui Iblis că tu ai putere doar asupra celor rătăciți care te vor urma. Ei toți în viața viitoare vor fi sortiți chinurilor iadului în flăcări fierbinți, arzătoare. Iarăși, ce înseamnă flăcări fierbinți și arzătoare pe care le îndură omul după moarte? Exprimându-ne în limbaj contemporan, este starea de subpersonalitate.

T: Adică, chiar în ziua de astăzi în scrierile sacre, în pofida numeroaselor traduceri, s-au păstrat totuși semințele cunoștințelor… Niște cuvinte foarte bune…

IM: Însă ele sunt bune doar pentru acei care le înțeleg esența. Aici, iarăși, mă voi abate un pic… Cum percepe omul toate acestea? Prin conștient el percepe totul ca pe o poveste, nici mai mult, nici mai puțin. Doar acel care a căpătat experiență, acela înțelege că nu este poveste, ci adevăr. În aceasta constă problema.

T: Cum se spune: „Nimeni nu este Proroc în patria sa”.

IM: „Și le zicea Iisus: nu există Proroc disprețuit decât doar în patria sa… și în casa sa”. Într-adevăr este așa, iată o percepere simplă. Trăia un om, sau un grup de oameni care te cunoșteau. Au crescut împreună cu tine. Ulterior, o revelație vine peste tine sau coboară asupra ta și devii Proroc. Ce este un Proroc? Prorocul este mesagerul lui Dumnezeu, este acel care comunică Adevărul trimis de Dumnezeu. Însă oamenii te cunoșteau, ei au crescut alături de tine. Ce-i va afecta întâi de toate? Vor asculta ei oare ceea ce spui? Nu. Ei te vor privi și se vor gândi:”Cum așa? El sau ea a crescut împreună cu mine, iar acum el vorbește despre Dumnezeu.”Oare nu este așa? Invidie. Ce va trezi asta în ei? Ură. Ura care va fi generată în ei, pentru început, de mândria lor. Deoarece nu asupra lor a coborât revelația, ci asupra ta. De aceea, nimeni nu-i Profet în patria sa. Eu aș spune astfel: nu este Profet în această lume pentru cei ce trăiesc cu această lume.

T: Cum a reacționat sistemul la apariția în lume a lui Iisus? La fel, cu agresivitate, începând cu blamarea din partea preoțimii conducătoare și terminând cu persecuția, ura lor pentru tot ce este sfânt. Și ce îi cereau oamenii lui Iisus, având șansa unică de a-i cere Veșnicul? Iarăși magie…

IM: Da, ceva similar s-a întâmplat și cu Iisus.  Oamenii cereau de la El aceleași bunuri materiale pentru sine, sănătate, în primul rând. Și în genere, trebuie să spun că nu doar cu Iisus… Este o opinie consolidată că dacă omul este spiritual iluminat, înseamnă că el trebuie să fie perfect sănătos, fericit, bogat în această tridimensionalitate etc. Și conceptul fericirii, spre regret, în perceperea umană nu este unitatea cu Lumea Spirituală și nu adevărata Viață în reala Libertate de tridimensionalitate, ci percepția fericirii pentru oameni este sănătate, bogăție și putere. Mai întâi de toate - putere, putere tainică. Nu pur și simplu faptul că te-au ales lider sau ceva de acest fel, ci puterea tainică unde poți dicta în secret acestor lideri, iar ei îndeplinesc ”voia ta”. A ta oare? Iată în ce constă întrebarea…

T: Sănătatea, bogăția, puterea, adică toate atributele conștientului în această tridimensionalitate. Iată tot ce este pieritor și șubred, tot ce este muritor și efemer…

IM: Da, rezultă că toate atributele materiale ale sistemului sunt impuse conștientului uman. De ce mulți oameni tind spre posedarea așa-numitei „cunoașteri spirituale”. De fapt, ei tind spre cunoașterea magiei, spre posedarea anumitei puteri Dumnezeiești ascunse, care le va permite să dețină putere asupra altor oameni… în tridimensionalitate. Însă acest lucru contravine în mod direct Lumii Spirituale. În Lumea Spirituală conceptul de putere nu există. Acolo anume că este libertate de toate aceste probleme tridimensionale. De ce? Fiindcă acolo nu există rău, acolo nu este necaz, nu este invidie. Acolo este fericire și libertate. Este dificil pentru oameni să înțeleagă aceasta, aflându-se sub robia conștientului, deoarece, pentru omul care trăiește cu legile acestei lumi tridimensionale, pentru el adevărata libertate este atunci când poate face ce-și dorește. Pentru el adevărata putere este atunci când el poate în taină să influențeze asupra cuiva. Adică magie,  magie obișnuită. Când se tem de el, când îl respectă, când este bogat, independent. Și lui îi este indiferent că aceasta durează o perioadă foarte scurtă de timp. De ce? Fiindcă conștientul îi zice: „Păi, tu ai obținut totul”. Sau, de cele mai dese ori, conștientul îi spune: „Iată, vei studia, vei învăța aceste cunoștințe secrete, această magie și le vei poseda.” Însă, de regulă, conștientul nu le dă oamenilor aceste cunoștințe, ci doar le promite. Deși, multor adepți sistemul le dă și putere pământească, și bogăție, unora chiar și sănătate… Doar că le ia ulterior mai mult.

T: În acele vremuri, ca și acum, de fapt, bogăția a fost și rămâne obiect al mândriei în lumea oamenilor. Și, posibil, din această cauză oamenii care se aflau sub stăpânirea

conștientului nu înțelegeau de ce Prorocul trăiește și nu cere pentru sine careva bunuri pământești de la Dumnezeu.

IM: Această neclaritate a cauzat și încă mai cauzează în oameni agresivitate, înstrăinare, de ce Prorocii nu cer de la Dumnezeu anumite bunuri pământești, întâi de toate pentru sine? Și aceasta provoacă dubii în mintea lor: „Dacă ești Proroc, dacă ai, exprimându-ne în limbaj pământesc, conexiune cu Dumnezeu și îi poți cere tot ce dorești, atunci de ce oare tu nu ceri în primul rând pentru tine? Cum poți da cuiva dacă nu-ți iei ție?” Pur și simplu e o confuzie a oamenilor că Prorocul nu dă nimănui nimic.  El aduce doar Cunoștințele. Oamenii singuri iau ceea ce doresc. Dacă doresc să-i slujească lui Dumnezeu, atunci îi slujesc lui Dumnezeu. Ei slujesc lui Dumnezeu pentru ca să găsească ceva mai mult și care nu se sfârșește. Iar când ei încep, rugându-se lui Dumnezeu, să ceară, dar să ceară pământescul, atunci ei se roagă nu lui Dumnezeu, ci lui Satan. Căci nu se poate să-i ceri Veșniciei ceva vremelnic. Nu se poate să ceri de la Viață moarte, nu există așa ceva.

Iar orice cerere pământească, solicitare materială, oricât de scumpă le-ar părea oamenilor… Aș dori să clarificăm așa un moment… În viața lumească obișnuită oamenii au atașamente. Există rude, apropiați, oameni dragi lor. În fine, își au și propria viață. Îndeosebi atunci când cineva din apropiați se îmbolnăvește, oamenii doresc să-l ajute, ei încep să se roage, să ceară de la Dumnezeu să le dea sănătate apropiaților, rudelor, celor ce le sunt dragi. Promit că se vor ruga lui Dumnezeu și altele de felul acesta. Adică au loc negocieri cu Dumnezeu. Negocieri despre ce? Despre sănătate. Doar ei nu cer nemurire, salvarea sufletului, cum se spune în limbaj religios, pentru rudele și apropiații lor. Ei cer sănătate. Iar sănătatea este parte integrantă a bunurilor materiale. De la cine cer ei? De la conștient. Și cine le spune toate acestea? Conștientul. Și cui se adresează ei în aceste rugăciuni? Sistemului. Celui care deține această lume materială. Celui căruia el îi aparține.

Dar, practic în toate religiile, într-un fel sau altul, este spus că există Regele acestei lumi. Adică aici, în această lume tridimensională, este Propriul rege care conduce această lume. Și, iată, anume el dă acele bunuri materiale oamenilor atunci când ei merită aceasta, la fel și sănătate, însă în schimb el ia Viața. Oamenii nu înțeleg aceasta. Fiindcă mulți, iarăși, sub dictatul conștientului, consideră că: „Mai bine treizeci de ani de viață frumoasă decât o oarecare Veșnicie: există ea, sau nu? Mai bine trăiesc aici. Iar mai apoi fie ce-o fi”.

Oamenii, efectiv, nu înțeleg că treizeci de ani sau o sută de ani e doar o clipă. Niciodată omul nu va reuși să se sature de viață. Și sănătate multă nu există. Totul trece. Totul, într-adevăr, este simplu și totul este dat. Vrei să fii sănătos, tratează-te, ai grijă de sănătatea ta. Vrei să fii bogat, învață, lucrează, vei fi, n-ai unde te ascunde. Și aceasta nu contrazice nicio lege. Vrei putere, mergi în politică, obține această putere. Dacă vei dori, înseamnă că vei obține. Întrebarea e alta: nu se poate de folosit magia pentru obținerea anumitor bunuri pământești. De ce? Ce este magia? Magia, mai întâi de toate, este irosirea forței vitale, a acelor puteri care-ți sunt date pentru săvârșirea sacramentelor spirituale. Iar tu le folosești în dorința ta și le îndrepți spre achiziționarea a ceva material. Orice bun material ai achiziționa, totul este efemer. În aceasta constă substituirea.

Ce să-i faci, sistemul este puternic. Nimic nu se schimbă. Oamenii, cum au fost oameni, așa și au rămas. Mai exact, nu oamenii, ci conștientul lor. Sistemul, doar, este unul și același. S-ar părea că oamenii sunt diferiți, conștientele lor sunt diferite, iar sistemul este unul și același. Să luăm, exprimându-ne în limbaj contemporan, tot felul de gadgeturi: telefoane, tablete, laptop-uri. Acestea sunt diferite, însă au aceleași programe practic și conectându-se, ei accesează același Internet și beneficiază de aceiași informație. Iată cam așa... despre conștiente, despre sistem. Însă aici este foarte important ca operatorul să înțeleagă care programe pot fi activate și care nu și ce va plăti el pentru asta.

T: Atâția Proroci au venit și, în principiu, toți ei au vestit despre unele și aceleași Cunoștințe, despre calea către Lumea Spirituală, despre ce să depășești în tine însuși, despre dualitate, despre faptul că Regele acestei lumi acționează prin conștientul oamenilor înșiși.

IM: Și, în primul rând, au vorbit despre faptul că trebuie să înveți a nu avea încredere în propriul conștient, să nu te gândești la aceasta, nu ține imaginile etc. Prorocii, într-adevăr, au vorbit mult despre aceasta. Însă în ce constă problema oamenilor? În aceea că, de fapt, conștientul uman nu are nevoie de Proroci și nu necesită Cunoștințe. Sau, dacă generalizăm, atunci oamenii nu au nevoie de Proroci, lor le trebuie spiriduși care să le îndeplinească dorințele. Însă aici ar fi mai bine de spus: nu oamenii au nevoie, ci conștientul uman.

Ce este omul? Omul este, mai întâi de toate, Personalitate, adică acel care nu este condus de conștient, ci care conduce propriul conștient. Iar dacă omul nu este apt să-și controleze emoțiile, propriul conștient, atunci el este sub puterea Diavolului. Firește că, în acest caz, omul acesta, în primul rând, strânge pietre. Pentru ce? Pentru a-l întâlni pe Proroc cu pietre…

T: ...cu pietrele neîncrederii, mândriei, invidiei sistemului… Iată cu ce se confruntau Prorocii… chiar din partea celor apropriați, din partea fraților… frază-șablon a conștientului la orice emanare a Spiritualului: „Oricum mi-ai demonstra, eu oricum nu te voi crede”.

IM: Dar cine vorbea prin gura acestui frate? Anume Satan și vorbea, adică conștientul: „Oricum mi-ai demonstra, eu nu voi accepta”. De ce? Deoarece conștientul urăște lumea lui Dumnezeu. Aici se ascunde primul, cel dintâi motiv: de ce conștientul uman se opune la tot ce este Divin? Fiindcă conștientul uman este muritor. Este ca și computerul tău vechi, el nu este veșnic, cândva îl vei schimba.

T: Igor Mihailovici, rezultă că atât cât Prorocul trăia, acele Cunoștințe pe care el le aducea în lume, în principiu, erau vii, nu erau denaturate, se poate spune că, datorită să zicem… autorității sale…

IM: Nu. Pur și simplu, acestea nu erau denaturate atât de rapid, însă erau denaturate chiar în timpul vieții sale. Iarăși, dacă ne referim la Mohamed, noi am discutat despre aceasta, și oricine se poate familiariza: în timpul vieții sale se pornise denaturarea a ceea ce spunea el și deja apăruseră câțiva oameni care au început a altera islamul pe vremea lui Mohamed însuși. Iar dacă ne referim la Iisus, ce falsificări și modificări au avut loc chiar în timpul vieții lui? Însă Prorocii puteau să le comunice oamenilor Adevărul, ei erau aici, în această lume și puteau să apere măcar puțin toate acestea. Dar de ce să mergem departe, de ce să ne uităm la Marii Proroci? Hai să examinăm, simplu, cartea „AllatRa” și să ne uităm ce se întâmplă acum.

Da câți oameni au apărut acum care o interpretează din minte, în felul lor. Și pentru ce ei o tâlcuiesc? Pentru propriul beneficiu, pentru a obține ce? Putere asupra semenilor.  Ei crează anumite grupuri închise. Povestesc că ei sunt niște autorități în cadrul mișcării ALLATRA sau încă ceva, ei sunt liderii ALLATRA și alte lucruri. Iar oamenii îi cred, persoana a citit cartea, a înțeles ceva, tinde să afle mai mult, și aici îi apar în cale anume aceste pseudoautorități care, uneori, nici n-au citit această carte „AllatRa” și se începe jocul. Aceasta are loc în viața actuală când omul poate lua, citi, studia și începe a lucra. Doar despre aceasta se scrie și se povestește. Aceasta nu este dificil deloc. Însă, ce să-i faci, dorește să discute cu omul.

Iarăși, de câte ori s-a vorbit, cât s-a spus că dacă cauți calea spirituală, atunci caută calea spirituală. Iar oamenilor ce le trebuie? Sănătate, soluționarea problemelor personale și să afle ce va fi mâine. Păi, nimic nu s-a schimbat.

T: Ce să facă oamenii pentru ca și cu „AllatRa" să nu se ajungă la ceea ce s-a întâmplat cu Cunoștințele în acele timpuri?

IM: Este alegerea oamenilor: ce vor alege aceea și se va întâmpla. Pe cei care tind către Viață nimic nu-i va opri. Iar cei care tind spre slujirea sistemului, păi, oare poți să-l salvezi pe mort de la moarte?

J: Noi vedem acum nu doar exemple negative, ci și multe bune: atât în cadrul mișcării, cât și printre acei oameni care se trezesc. Ei sunt semnificativ mai mulți. Și ne bucură nespus faptul că oamenii aud, că oamenii simt…

IM: Aici cuvântul-cheie este - "bucură mult". Aceasta bucură. Iată pentru ce este totul.

T: Adică ei, în interior, înmulțesc bucuria spirituală prin lucru asupra lor, prin propriile fapte, prin acțiuni.

IM: Corect, ei apără pozițiile Lumii Spirituale în lumea materială, în așa fel, ei aduc bucurie. Iar bucuria este ca soarele în întuneric. Și cu cât se aprind mai multe luminițe, cu atât întunericul se retrage, cu atât este mai multă bucurie. Vezi, cât este de simplu totul.

J: Este simplu, foarte simplu.

T: Ca lumina și întunericul... Deoarece prin întunericul conștientului are loc negarea a tot ce este Sfânt, întâi de toate, negarea a tot ce este sfânt în tine ca Personalitate. Păi, și la ce poate da naștere ceea ce e mort? Ceea ce e mort naște anume ce e mort.

IM: Iar ceea ce e Viu naște doar ce e Viu. Dă naștere anume acestei Dragoste spirituale lăuntrice. Și aceasta este foarte important.

J: Este foarte important… Este foarte important să găsești în sine această Sursă, fiindcă ea dă naștere nemărginirii Vieții lăuntrice. Ea dezvăluie Sursa nesecată a fericirii, a bucuriei. Ea este nelimitată și infinită. Ea dă viață celor ce o primesc la nivelul simțirilor profunde. Ea dă Viață celor care deja și-au făcut alegerea și o trăiesc în fiece zi.

IM: În Biblie este… în Evanghelia după Ioan este un moment când Iisus a cerut unei femei să bea apă pământească. Și i-a zis ei că oricine va bea apa aceasta, va înseta iarăși, dar cel ce va bea din apa care i-o voi da Eu, acela nu va înseta în veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viața veșnică.

Aceste cuvinte sunt profunde, ele pot fi înțelese doar cu inimă deschisă, cum se spune în religie. Iar dacă e să abordăm aceasta doar cu ajutorul conștientului, atunci este absolut imposibil de înțeles. Iarăși, la ce reducem noi totul? La poveste.

Deci, îl putem crede pe Proroc? Cu conștientul – nu, cu Duhul- da. Personalitatea nu are nevoie de confirmare, ea știe cine este Proroc, fiindcă ea simte aceasta și tinde. Iar conștientul se pune în calea Personalității care râvnește spre Proroc. De ce? Pentru că, iarăși, e vorba de mândrie și putere. Și începe să-i povestească Personalității: „Nu crede, alungă-l, ia piatra și aruncă în el, pentru că el este la fel ca tine, el este făcut din carne și tu ești din carne. Iar Duhul nu se vede. Dacă el ar fi Proroc, ți-ar da tot ce dorești și iată atunci ai crede. Iar dacă el nu-ți dă, ci doar povestește despre ceea ce tu nu cunoști, atunci cum să-l crezi?” Conștientul întotdeauna convinge argumentat Personalitatea de faptul că nu este așa. „Și ceea ce simți”, zice, „este o greșeală, este speranța ta. Dumnezeu este cel care îți dă tot ce-I ceri. El este ca un părinte.” Într-adevăr, încearcă să aduci contraargumente. „Când ceri părinților apă, oare ei îți vor da, în loc de apă, să spunem… plumb topit? Sigur că nu, doar sunt părinți. Ei te iubesc. Când vei cere mâncare, oare ei îți vor da pietre? Sigur nu, ei sunt părinți, ei îți vor da pâine sau ceea ce vei cere ca tu să-ți satisfaci poftele trupești. Așa și Dumnezeu, îi vei cere bani, El îți va da pentru că te iubește, dacă este Dumnezeu adevărat”. Iată așa argumentează conștientul.

Însă adevărul constă în faptul că pentru Lumea Spirituală timpul aflării aici, pământescul, omenescul este timpul inexistenței, unde omul alege să trăiască sau să moară, să cedeze ispitei sau să se elibereze. Și tot ce e trupesc vine de la Iblis sau diavol, cum se spune, sau de la conștient, sau, se poate spune, de la rațiunea Globală (pentru ateiști, ca să le fie plăcut). Toate dorințele materiale exprimate care sunt dictate de conștient sunt efemere și nu aduc nimic după sine. Chiar dorința de a-L cunoaște pe Dumnezeu, care vine de la conștient întotdeauna este pervertită și conștientul întotdeauna face taină din asta. Și ei zic: „Cum poți să-L atingi pe Dumnezeu, adică Lumea Spirituală? Oricât te-ai gândi la asta, El nu va veni. Iar dacă vrei să cunoști și să înveți ceva, atunci mergi, învață și fă. Iată, tu dorești să construiești o casă, studiază cum se construiește, ia și construiește. Casa tu o poți construi. Dar poți tu oare, omule, să construiești Lumea Spirituală pentru sine? Nu poți. De ce? Pentru că nu o cunoști. Dacă nu o cunoști înseamnă că nu există”. Anume așa Personalitatea ajunge în dependență și în robie prin simple convingeri, și, s-ar părea, prin explicații aparent logice din partea propriului conștient. Aici însă merită să ne oprim și să ne gândim. Dacă tu ești propriul stăpân, atunci de ce lași să vină asemenea gânduri la Personalitatea ta? De ce irosești puterea dată ție de Duh pentru Viață și Salvare pentru ca să asculți povești? De ce ești însetat de răutate și de ce faci rău în această lume? Dacă vrei să trăiești, atunci de ce tinzi spre moarte? Asupra acestui fapt merită de gândit.

VIDEO TEXT

NIMENI NU-I PROROC ÎN PATRIA SA

OAMENII NU AU NEVOIE DE PROROCI, LOR LE TREBUIE SPIRIDUȘI CARE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ DORINȚELE

DACĂ VREI SĂ TRĂIEȘTI, ATUNCI DE CE TINZI SPRE MOARTE?

 

  
Rating: 5 / 5 from 3




Recommended Book

AllatRa Book download